| |
| | |
|
|
|||
|
Delta Dunarii  Delta Dunarii, una dintre cele mai mari atractii turistice ale Romaniei estei teritoriul cel mai estic al tarii situat intr-o regiune in care natura se dezvaluie sub cele mai neasteptate si fermecatoare aspecte. Din punct de vedere tectonic, Delta Dunarii este situata intr-o zona instabila, aici producandu-se de-a lungul vremii frecvente ridicari si coborari ale scoartei. De remarcat este faptul ca nu numai terenul este instabil, ci chiar si marea care in repetate randuri si-a modificat nivelul, aceasta ca urmare a ridicarii sau diminuarii nivelului apelor din oceanele planetare. Din vremuri indepartate Dunarea a adus aici o mare cantitate de aluviuni. Aceste aluviuni depuse, impreuna cu vegetatia zonei, la care s-au adaugat influenta valurilor marii si vantului au condus la aparatia deltei. In urma cu aproximativ 65 000 de ani, in aceasta zona exista o campie, a carei intindre era strabatuta de fluviu, ce-si varsa apele intr-o mare ce avea un nivel mult mai scazut. Din nordul acestei campii spre sud se prelungeau albiile raurilor Ialpugul, Catalpug, Chitai. Clima in acele timpuri era rece. Mai tarziu climatul zonei a inceput sa se indulceasca. Cu timpul apele marii au inceput sa creasca si sa actioneze asupra golfului marin existent. Actiunea de depunere a aluviunilor fluviale conjugata cu actiunea valurilor marii a dus la aparatia grindului Letea-Caraorman si grindului Crasnicol, care au inchis golful marin. Depunerea a continuat si a dus la marirea supraferi grindurilor. Datorita reducerii vitezi de curgere, pantei reduse precum si procesului intens de acumulare a aluviunilor si vegetatiei diverse, delta este si azi in continua schimbare. In partea de nord a deltei, respectiv la gura bratului Chilia (care transporta 68% din apele fluviului), cat si pe bratul Sf. Gheorghe (care transporta 22% din apele fluviului) uscatul inainteaza in mare, in zona de varsare a bratului Sulina (cu debit de 15%) se constat a oarecare retragere a uscatului.   
Delta, noua formatie geologica, este cuprinsa intre Tulcea (la vest), marea Neagra (la est), bratul Chilia (la nord) si bratul Sf. Gheorghe (la sud). Complexul lacurstru Razim-Sinoe ocupa zona de sud a regiunii. Intreaga delta este strabatuta de canale, adevarate poteci de ape printre
stuf ce fac legatura intre numeroasele balti si garle sau asigura comunicatia
necesara intre fluviu si marile lacuri din interior : Fortuna , matita,
Merheiul, Isacova, Rosu. Delta Dunarii are un climat de stepa specific zonei temperate, influentat
de apropierea marii si a baltilor, cu veri racoroase si ierni blande,
cu un regim pluviometric redus, insa datorita evaporatiei de pe intinsele
suprafete de apa- cuo umiditate foarte ridicata, cu un bogat regim eolian
(zile fara vand doar 8% pe an).   Vegetatia deltei este extrem de bogata . Imparatie a stufului , care ocupa o suprafata de circa 290 hectare si care e valorificat ca materie prima in industria chimica la producerea celulozei, hartiei, etc. Delta cuprinde in floara acvatica plante rare ca : nufarul alb si galben, lotusul , o serie de plante carnivore ca ostratelul de balta sau plante amfibii ca volbura iar pe grinduri se gasesc paduri de salcii, plopi si chiar o vegetatie luxirianta specifica regiunilor tropicale (ex Padurea Letea). Principala bogatie faunistica a deltei o constituie pestele. Intre cele peste 60 specii de peste cu mare valoare economica ce vietuiesc in apele deltei se afla: crapul, platica, somnul, babusca, rosioara, avatul, stiuca, bibanul, salaul. In afara de acestia se pescuies morul pastruga si nisetrul peste marini migratori, scumbia, cega etc. In delta se gasesc peste 309 specii de pasari dintre care 74 vin din afara continentului (rate si gaste salbatice, garlite, lebede, sitari, becatine, fluierari,cocori etc.). Coloniile de pelicani constituie puncte de mare atractie turistica. In fauna deltei se gasesc mamifere ca : mistretrul, lupul, vuplea, nurca, canele enot etc. In delta, Dunarea se imparte in 3 brate principale:
|
||||
|
||||